iti vine sa pleci cat mai departe de locul asta; in jur vezi numai ura, violenta, indiferenta si simti ca locul tau nu e aici, dar nici in alta parte nu e. Oriunde mergi te simti la fel: inadaptat in acest mediu. Nu mai intalnesti pe nimeni care sa pastreze aceleasi valori, nu mai vezi pe nimeni caruia sa-i pese de ceea ce se intampla in jurul sau; parca toti sunt orbiti de un ideal fals: faima nu exista …. totul se pierde si se distruge in timp; nu mai ramane nimic din cate si nici macar nu realizezi asta.

Aceiasi mereu

simt aceeasi oboseala; nimic nu-mi va putea alunga oboseala pentru ca maine sau luni va fi acelasi sentiment, iau totul de la capat si ajung in acelasi loc; simt cum totul se prabuseste in jurul meu, dar nu pot face nimic sa schimb asta …

prabusirea

tired …. foarte obosita; nu ma mai simt in stare de nimic … de absolut nimic; ma trezesc, merg la scoala si atat. Acum vroiam sa ma mai plimb…, dar unde? sa mergi de nebun in tot orasul asta si oricum nu rezolvi nimic. M-am detasat complet de Daniel si asta doare; nu mai am niciun sprijin: am ramas pe cont propriu; imi vine sa plang si nu pot, imi vine sa zambesc amar si nu pot, vreau sa dorm noaptea sa ma odihnesc si nu pot … nu mai sunt in stare de absolut nimic. De fapt … nu mai pot sa traiesc ….

vid

crezi si de fapt nu crezi in nimic. crezi in iubire, dar ea nu mai exista; crezi in ceilalti, in societate, in divinitate, dar tot singur esti. Esti o iluzie in fata timpului … o creatie minuscula in raport cu puterea universului; nu insemni nimic. De aceea te nasti, traiesti, dar mori … nu esti folositor; esti doar o infima speranta care a mai ramas din timp …

… nu stii ce simti sau pentru ce traiesti; uiti sa privesti in jur cum trece timpul …. abia la final realizezi ca nu ai apucat sa faci tot ce ti-ai propus in viata asta: sa traiesti din plin!

Te maturizezi prea repede; totul e absurd! nu esti compatibil cu ceilalti; iti doresti dragoste – primesti ura, iti doresti atentie – primesti indiferenta, iti doresti sa ajuti – esti repins …. esti respins de intreaga umanitate. Totul se intoarce impotriva ta cand tu crezi ca ai reusit sa te faci remarcat.

iluzii

e seara; maine seara voi avea aceeasi senzatie … de fapt nicio senzatie; traiesti si doar atat; simti ca iti bate o inima in piept, dar nu e compatibila cu tine; tu ai alte aspiratii si ea altele. Imi dau seama ca maine voi fi tot in fata calculatorului cu aceleasi ganduri de peste zi; totul se repeta: scoala, parinti, prieteni, gesturi, cuvinte … e doar un tic pentru toti; iti vine sa strigi, sa te eliberezi, sa scapi de mecanismul la care esti supus … vrei doar sa-ti indeplinesti niste visuri in care nici macar tu nu mai crezi. Totul ti se pare imposibil … poate asa si e; te nasti doar ca sa mori; unii dintre noi sunt norocosi si lasa ceva in urma lor: o carte, o formula, o inventie, iar altii trec in anonimat … unii nu sunt uitati niciodata (sau asa sustin oamenii), altii mai au doar o cruce care si aia se darama … si te gandesti ca te zbati sa realizezi ceva in viata; tot om ramai … nu vei obtine niciodata nemurirea.

de ce optimism? maine se poate sfarsi totul; oricum ramai cu regretul ca nu ai facut destule

nimeni nu vede ca toti poarta o masca ce pana la urma ne caracterizeaza!

… esti prea orbit de sentimentele tale transformate in obsesie. Ma iubesti? dragostea nici nu exista, e doar o iluzie ca si celelalte … exista doar obisnuinta si nimic mai mult; nici dragostea la prima vedere, nici scanteia, nici focul din inima … e doar vointa oarba de a impartasi si altcuiva din suferinta ta. sa infrunti greul impreuna? ce minciuna furmoasa!!! fiecare lupta pe cont propriu … nu exista noi, ci doar eu sau tu. crezi ca mai exista a doua sansa? trebuie sa profiti mereu de prima, pentru ca dupa asta totul e pierdut; e un drum ireversibil … cauti in disperare o salvare si poate ajungisi sa innebunesti: asa cum fac eu … ce rost mai are? in fiecare din ei vad un dusman … si de azi inaitne si in tine. Cine esti tu de fapt?

P.S. m-am agitat degeaba azi pentru atestat ….

useless

the worthless feeling is all mine

and the useless agony lives inside

that’s driving me insane;

show me the good way because i lost it yesterday.

Totul se zbate-acum intre viata si moarte

Lumea nu-si mai gaseste rostul

Cauta muritorule sensul

Si abisul ce ne desparte.

la fel cum spuneam … sunt in acelasi loc din care am pornit. Trebuie sa fac aceleasi lucruri zi de zi pentru ca apoi cand simt ca am realizat ceva ma doboara ura celorlalti … cum poti sa ii spui unei persoane ca nu o mai iubesti dupa aproape 2 ani? unde dispare iubirea? sau e doar iluzia … ?

a plouat … foarte tare; se razbuna natura pe noi! nu vedeam nici la un metru in fata. Mergeam toti cu masinile orbiti, speriati de forta naturii, dar nu se gandesc ca toate acestea au un rost: legea naturii … cei slabi sa nu supravietuiasca.