Absurd
May 22, 2008
Totul e fals …. toti iti zambesc si apoi injunghie pe la spate; pana si natura incalzeste oamenii pentru ca apoi sa adune furtuna si sa curete tot, sa distruga, sa se piarda lumea, sa ratacim fara teluri cautand vise desarte …. esti o iluzie oarba ce nu stie sa se arate, sa se lase prinsa de o fiiinta omeneasca.
Asteptam o salvare; ne agatam cu dintii de nazuintele lumii noastre … cautam o cale de scapare si atat; credem in ceva ce nu exista … credem in divinitate, dar ne comportam de parca nu ar fi; pur si simplu uitam, ne uitam menirea, il uitam pe cel de alaturi, din fata sau din spate … uitam sa ne intoarcem privirea si catre noi.Ne lasam amagiti de lumea cruda si plata in care suntem nevoiti sa traim , suntem in fiecare zi un Icar ce se prabuseste, suntem un inger izgonit din refugiul nostru …. Unde sa mai traiesti daca totul e pustiu? Cine sa te inteleaga daca celalalt nu se intelege pe sine? nu stie ce urmareste, desi cauta sensul vietii ["si cand te gandesti ca asteptam o viata intreaga sa murim"] si nu ramane nimic; ce experienta? cu cat te maturizezi cu atat realizezi ca lumea e nula, nu inseamna nimic in fata noastra; distrugem si apoi construim … si o tinem tot asa … pana cand? pana nu vom mai avea ce distruge? deja ne distrugem intre noi, ne ranim, ne luam vietile fara niciun drept, ne furam amintirile si fericirea … pana cand? pana ramanem pustiiti de noi insine? pana realizam ca ne-am distrus sufletul si constiinta?
