iluzii

e seara; maine seara voi avea aceeasi senzatie … de fapt nicio senzatie; traiesti si doar atat; simti ca iti bate o inima in piept, dar nu e compatibila cu tine; tu ai alte aspiratii si ea altele. Imi dau seama ca maine voi fi tot in fata calculatorului cu aceleasi ganduri de peste zi; totul se repeta: scoala, parinti, prieteni, gesturi, cuvinte … e doar un tic pentru toti; iti vine sa strigi, sa te eliberezi, sa scapi de mecanismul la care esti supus … vrei doar sa-ti indeplinesti niste visuri in care nici macar tu nu mai crezi. Totul ti se pare imposibil … poate asa si e; te nasti doar ca sa mori; unii dintre noi sunt norocosi si lasa ceva in urma lor: o carte, o formula, o inventie, iar altii trec in anonimat … unii nu sunt uitati niciodata (sau asa sustin oamenii), altii mai au doar o cruce care si aia se darama … si te gandesti ca te zbati sa realizezi ceva in viata; tot om ramai … nu vei obtine niciodata nemurirea.

de ce optimism? maine se poate sfarsi totul; oricum ramai cu regretul ca nu ai facut destule