cata prostie in lumea asta … . Poate e momentul sa nu mai privesc tot ceea ce ma inconjoara; poate nu totul e asa fara vointa, poate nu totul e plictisitor… poate e momentul sa mai las orgoliul deoparte si sa primesc pe cineva din nou in viata mea …

nu se mai poate schimba nimic; pur si simplu te resemnezi … ceea ce vezi e condamnarea ta si trebuie sa te multumesti cu atat.

Si-acum imi amintesc jocuri de lumini ce cresc in ochii tai atunci cand ii privesc,
Si totul mi se pare firesc
Gasesc in ei lucruri dupa care tanjesc,
Sclipiri ma inconjoara si ma incalzesc,
Topesc ghetari care imi ingradesc,
Sentimente pe care nu mai reusesc
Si nici nu vreau sa le opresc,NU!
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt nemuritor in infinitul fractiunii de secunda,
Cad prada fictiunii unui vis neimplinit,
Ma simt contopit cu un suflet care poate fi menit ,
Cand dintr-o data!
Luminile se sting in jurul meu
Ma afund in intunericul greu,
Aud o voce si simt o mana pe umarul meu.

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte,atingeri,priviri….

Ne-am cunoscut intr-o seara la un baieram
Mi-aduc aminte fiecare gest al tau,
Ce fericiti eram ca am gasit ce-am cautat atata vreme
Cu tine am uitat de necazuri ,probleme
Si curios,am gasit chiar teme comune de discutie
Care faceau ca totul sa fie perfect,
Care ne faceau sa apartinem cercului select al celor care cred ca stiu ce e iubirea
Dar normal dezamagirea si-a facut prezenta la un moment dat
Si-am aflat ca nu esti ceea ce-am sperat sa fii
Desi atingerile tale le simt inca
Desi in suflet mi-ai lasat o urma adanca
Nu regret!
Caci am invatat incet ca tot ce mi se intampla face parte din mine
Deci o parte din tine ma intregeste cumva
Dar nu pot sa nu ma intreb oare cum va reactiona ea
Cand va asculta piesa asta ,se va schimba
Va incerca sa faca ceva,nu stiu
Sau chiar mai bine…

Abia acum incep sa simt ploaia rece
Si-aud aceasi voce care spune:
“Lasa totul trece!”
Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri
Si ingerii de fapt nu exista
Privirea-mi trista tinteste dezorientata si-n ea insista
Rugaminti atat de fierbinti incat
Ar intuneca minti si totusi
Nu mai pot sa vad in ochii tai ce simti
Si-mi vine sa plang dar strang din dinti
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu stiu daca mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai stiu oricum mi-e greu
Sa las totul in urma
Caci tu mi-ai furat visul
Si-acum ma confrunt cu abisul in care-am cazut
Si vreau sa te intreb:
“Cate suflete te-au urmat si s-au pierdut?”

Acum incetul cu incetul am realizat
Ca tot ce mi-a ramas de la tine sunt
2 poze si-o bricheta aruncata intr-un sertar undeva,ah!
Si mii de amintiri in care eu cine eram?
Sarpele sau Adam?
Da` n-am nici un motiv sa spun ca n-am tinut la tine
De cand am spus ca “mai vorbim” au fost zeci de suspine
Si-inca te-as mai vrea
Daca ai intra prin efractie in viata mea
Dar as fi mai rece,caci acum stiu
Tot ce-i frumos repede trece
Iar daca m-ai intreba ce-am mai facut
Ti-as raspunde ca m-am renascut
S ci-am aflat ce-i aia “moarte”
Iar despre dragoste ti-as spune ca-ï o pacoste
E doar un sport extrem….de care ma tem

Prostie mare

traiasca invatamantul romanesc!!!! cica bil 96 e juridic administrativ …oricum o profa se plimba pe-afara, nici nu m-au ascultat la subiectul 3 ca venise aia de afara si vorbeau intre ele , le-au durut in cot ca m-am referit si la 1984 de george orwell… si normal 9.5 repede; la ora 6 dupa-amiaza plictiseala e mare pe ele … it sucks …!!!

moment de panica …. It’s close!!!!!!!!!

Inger si Demon

Cum am putut pierde ceea ce ma facea fericita? De ce naiba am dat cu sutul la tot ce mi s-a oferit? … nici nu ma mai inteleg … atat timp a trecut si inca esti in mintea mea … cand am sa te alung din amintirile mele? … poate in ziua cand ma voi pierde in lumea asta si nici macar nu ne vom mai recunoaste …

Simt cum ceva ma apasa pe piept … simt cum o noua viata intra in mine si inima incepe sa bata … sangele curge prin vene si corpul mi se incalzeste. Deschid ochii … nu se vede nimic. Totul e negru si … fara viata. Deodata vad niste umbre … vad cum culorile se aduna si se formeaza curcubeul, picaturile cristaline se aduna si formeaza o ploaie calda de vara, razele soarelui se imprestie si se formeaza lumina, vantul adie usor si apar norii, apar plantele si animalele modelate de praf, … apare totul. Aud un glas suav, gingas, dar neputincios … striga … al cui o fi oare? Unde ma cheama? O fi sufletul meu care vrea sa se elibereze? … unde sa plece … sa-mi paraseasca trupul? Voi ramane rece si fara sentimente …, dar … nu … striga pentru a simti … Imi doresc foarte mult sa fac un pas … voi reusi? Sunt inca amortita … imi fac curaj si pasesc … ma doare, dar reusesc … Lumina m-a cuprins acum si ma sustine … parca m-as afla pe un nor deasupra pamantului pentru a controla sau … pentru a simti din plin libertatea?

Un trandafir proaspat inflorit apare in calea mea: misterios, trufas, seducator … ceva ma tine la distanta de el … or fi spinii sai? pentru o clipa am simtit ca m-am indentificat cu el desi par vulnerabila si inocenta, pot sa ma apar; am putere si pot invinge … vreau sa ating superbul trandafir, dar o picatura de sange se scurge din palma mea … am vrut sa-i fac rau si m-a orprit; orice vietate are dreptul sa se apere de dusmani.

Frumusetea si armonia domnesc in aceasta lume … unde ma aflu oare? acest taram pare perfect, este doar creat de imaginatia mea, de subconstient … nu exista perfectiunea … nu sunt nici in vis … unde m-a trimis sufletul? abia m-am renascut … totul e asa confuz; nu gasesc explicatie; am o alta viata altundeva …, dar unde? totul e pustiu … sunt singura … dorinta de a evada din realitatea cruda m-a adus aici … pare a fi un taram de basm, dar unde sunt ceilalti? nu vreau singuratate!

Intr-o clipa totul dispare … un decor infiorator isi face aparitia … norii grei si negri formeaza o furtuna … inocenta si puritatea dispar si se iveste sinistrul … intunericul ce provoaca la toti frica … culoarea mortii si a suferintei … este pretutindeni, chiar si in sufletele celorlalti; se vede aceasta tristete apasatoare pe chipul lor, dar nu au vointa sa schimbe nimic. Nu le-au mai ramas speranta? Unde este farama de soare ce-i tine in viata? … farama de lumina inca mai exista deasupra tuturor … luna inca mai lupta … de ce ei nu vor sa mai primeasca forta si speranta? zambetul s-a transformat in lacrimi amare sau sange; fericirea s-a transformat in ura;

Am ajuns acolo unde toti cauta acelasi lucru -> Materialitate. De ce nu-si mai hranesc sufletul cu dragoste? Unde a disparut acest sentiment? Cine a sters din oameni acest sentiment asa minunat? Voi afla vreodata? Deocamdata voi sta si voi privi cum lumea se autodistruge si eu nu vor sa schimbe ceva, se sinucid.

Incep sa strig … strig dupa ajutor, dar nimeni nu vrea sa ma auda chiar daca trec pe langa mine mii de oameni … striga si sufletul meu … striga la nesfarsit … glasul sau nu se stinge … ecoul sau se mai aude in univers … il aude fiecare om in parte, dar nu se uita inapoi … intorc privirea si merg mai departe nepasatori; inima lor nu mai simte nimic, a devenit o piatra care cu timpul se va sfarma; … glasul sufletului meu nu sa stins inca. Speranta nu pleaca din mine, Ma agat eu de dansa sau ma voi stinge din viata? … haosul ma va ucide incetul cu incetul … intunericul nu vrea sa existe suflete curate in imparatia sa; poate pe mine ma va invinge, … dar luna inca vegheaza si lupta; poate va si castiga … sufletul meu ii va acorda mereu sprijin … sprijin ce fiecare din noi avem nevoie.

Reconstituire

Cred ca imi pare rau ca s-a terminat liceul … imi dau seama ca trece timpul prea repede. Nici nu stiu cu ce-am ramas dupa 4 ani … poate certuri si false prietenii … nimic mai mult. Degeaba s-a spus ca noi am fost ce-a mai unita clasa; cred ca am fost cea mai proasta clasa ca n-am stiut sa legam prietenii si sa ne distram, pana la urma ne-am fi inteles daca nu eram asa orgoliosi; nu am ramas cu nimic, nici amintiri placute … tot in grupul vechi am ramas. Mai mult renumele liceului decat amintiri … .

Mergem la facultate si cred ca vai fi mai plictisitor ca in liceu. Trebuie sa ma gandesc mai serios la viitorul meu si asta ma sperie … cred ca pe fiecare; toata copilaria se sfarseste, desi o regret. As fi vrut ca totul sa fie altfel, sa nu mai fac aceleasi greseli, sa nu ma mai incurc cu aceiasi oameni si sa ma gandesc in unele momente si la mine, dar nu ai ce sa mai faci; ramai doar cu regretul si incerci sa faci clipele ce au trecut frumoase.

Oboseala ma caracterizeaza din plin … si frica; am invatat atat mult si mi-e frica … sigur o dau in bara ; asa cum se intampla de obicei … nimic din ce fac nu e bine

inca un vis a fost spulberat …

Question

Sunt eu depresiva? astept pareri …