Revolta

Nu mai pot nici sa iubesc, nici sa urasc,

Nici urma macar sa mai privesc,

Cine esti, tu, strainule, de-mi spui ca ma iubesti?

De ce in ochii mei tu privesti?

atat de greu …

atat de greu sa apartii cuiva .. sa te simti bine in lumea asta nebuna; cer doar un spatiu restrans in care pot sa zambesc sincer, sa nu ma simt neinteleasa, judecata dupa aparente …

atat de greu sa intelegi ce se intampla in jurul tau si sa mai crezi in speranta … ca ea nu moare niciodata si arde in sufletul tau ca o lumanare aprinsa care nu se stinge niciodata;

zambetul meu e fals … in fiecare zi … pentru ca nu gasesc pe nimeni in care pot avea incredere sa ii dezvalui vina care ma apasa atat de tare si nu o pot impartasi cu nimeni …

viata e dura si nu iarta nimic; viata nu iti iarta greselile facute si nici timpul irosit pe tampeniile lumesti; contemplezi la nemurirea sufletului, cand tu ar trebui sa traiesti viata din plin si sa nu te mai gandesti la etern …

dezamagirile te fac mai puternic atunci cand interactionezi cu ceilalti, insa te fac mai slab la interior si te mai gandesti cat mai poti indura, oare?

Totul se zbate-acum, intre viata si moarte

Lumea nu isi mai gaseste rostul

Cauta muritorule, neincetat sensul

Si abisul ce ne desparte.

 

Nu gasesc iesirea, scaparea,

Nu gasesc un sens al vietii,

Nu gasesc o usa de salvare,

Ratacesc oarba pe drumul suferintei

si pierd … tot ce mi se ofera.

….

“O soapta nerostita, un gand de hartie
Vorbe aruncate intr-o cutie argintie
O poveste scrisa cu pretentii si migala
Spectacole gratuite pe o scena goala.”
suntem doar cautatori de vise neimplinita; suntem franturi de dorinte …

Arata-mi un soare,
un gand, un drum
Reda-mi un chip
necioplit,
singur.
Arata-mi pasiunea ce traieste,
fericirea … profunzimea
a mea si a ta.
Lasa-ma in visul tau
si urmeaza-mi pasul grabit
in ploaie, in vant,
dune de nisip.
Saruta-mi chipul trist,
orbit si necunoscut.
Calauzeste-mi calea si fii realitatea mea.

dust in the wind …

te-am chemat aseara in gand,

mi-am vrut inapoi amintirile si regretele,

rand pe rand.

s-a pierdut acum tot ce mai era frumos

si a devenit totul hidos.

Inca se mai simte ploaia de vara

Soapta, privirea de odinioara,

Inca se mai simte durerea intensa

Pe care ai lasat-o aseara.

useless

the worthless feeling is all mine

and the useless agony lives inside

that’s driving me insane;

show me the good way because i lost it yesterday.

Totul se zbate-acum intre viata si moarte

Lumea nu-si mai gaseste rostul

Cauta muritorule sensul

Si abisul ce ne desparte.

no title

Chipul tau devine-acum o amintire vie

Un vis fierbinte pierdut in noapte

…in soapte

… in reverie.

Ochii blanzi dispar rand pe rand

Buzele nu mai scot un cuvant

Mangaierea adie acum in vant

… si devii pentru mine un simplu gand.

Trupul devine o umbra

Mai tarziu se preface in scrum

Pacat ca ai apucat pe alt drum

Si ai ales sa fiii o fiinta sumbra.

Devii dusmanul meu de moarte

Fiindca nu-mi lasi o farama de libertate,

Devii nebunia mea

Si constiinta mea.